Satul plutitor de lângă Siem Reap, Cambodgia

Satul plutitor de lângă Siem Reap nu este una dintre principalele atracții turistice de aici, iar informațiile pe care le-am găsit pe Internet erau ușor confuzante și recomandările nu foarte bune.

În cele din urmă am decis să mergem să vedem despre ce este vorba, așa că am ales un tur de jumătate de zi pentru a vedea unul din cele trei sate plutitoare, Kampong Phluk. Ne-a costat 18$/persoană.
Am fost luați de la hotel și am plecat spre acest sat. Pe drum am trecut pe lângă alte sate, prăfuite, praf galben-auriu care se ridica în aer, un pârâu murdar care le străbătea, femei așezate pe marginea drumului gătind sau întorcând pe un grătar cu cărbuni câteva banane, un pui sau o rață. Bivoli la fiecare colț de drum se întorceau să se uite după autobuz sau se dădeau din drumul lui, copii pe biciclete mai mari decât ei, femei învelite în eșarfe care se spălau în spatele casei. Era un peisaj de la care nu îmi puteam lua ochii nici măcar pentru a scoate telefonul și a face o poză. Am făcut un popas la un moment dat, am luat mai bine de 1 kilogram de banane cu un 1$ și Cristi a surprins câteva cadre din ce am descris mai sus.

Am urcat în autobuz și am continuat pe un drum parcă mai prăfuit, deja se simțea mirosul prafului înăuntru.
Am ajuns la un lac murdar, cu multe bărci din lemn care așteptau la mal să își ia clienții, care se loveau între ele la fiecare trecere. Copii de 10-12 ani la cârmă le împingeau cu un băț dintr-o parte în alta. Ghidul ne-a informat că satul are aproximativ 900 de locuitori, că în sezonul uscat apa scade foarte mult și asta îi afectează, că nu au apă curentă, electricitate și că majoritatea consumă apa din lac. O apă care eu nu îmi doream nici să mă atingă. Acolo își fac nevoile, acolo se spală ei, acolo își spală hainele, pe aceeași apă merg cu barca și tot din ea își potolesc și setea.

Sincer, nu mă așteptam ca acel sat cu recomandări slabe să aibă un asemenea impact asupra mea. Parcă mă plimbam într-o altă dimensiune, nu puteam să îmi iau ochii de la ce vedeam. Satul acesta are jandarmerie plutitoare și ea, are școală la fel de plutitoare, biserică și un templu. Toate pe apă. Urci în ele din barcă și cobori din ele în barcă. Nu există curte, nu există loc de joacă, singurul teren uscat este podeaua.

Școala în timpul zilei.
Școala pe înserate.




După ce am trecut de aceste instituții am ajuns în sat. Case suspendate, înalte de câțiva metri, cu flori la geam, cu oale agățate la uși, cu femei care făceau cine știe ce prin ele, cu hamace agățate de terasele din lemn, copii care se jucau în apa murdară, bărci care treceau de o parte și de alta.

Aveam impresia că la un vânt mai puternic acele căsuțe or să dispară, dar era doar impresia mea, sunt acolo de zeci de ani, cu „picioarele” în apă.

După o oră de mers cu barca am ajuns la o pădure în apă, parcă de poveste și aveam opțiunea să trecem într-o bărcuță mai mică și câte o femeie să ne plimbe printre copaci și mangrove. Ne costa 5 $ în plus de persoană pentru 30 de minute. Am mers și a fost minunat. Scurt, mai puțin de 30 de minute, dar nu în fiecare zi te strecori cu barca printre copaci, lovindu-se de ei din când în când.

Pădurea.
Haine la uscat.
Femeie vâslind printre copaci.

Am fost aduși la un restaurant plutitor. Acolo am văzut o femeie cu două fetițe, unde de 2-3 ani și una de câteva zile, maximum două săptămâni. Acolo locuiau, în acel restaurant să îi spunem. Era casa lor.

Am așteptat apusul și am fost duși cu barca într-un loc unde nu erau case. Barca s-a oprit, iar noi am putut să vedem soarele mare și roșu cum se ascundea după apă, celelalte bărci în lumina lui roșiatică și liniștea băiatului de pe barcă care s-a așeat într-un colț și a rămas cu ochii pierduți după soare. Probabil el vede acel soare cum piere în fiecare zi și cum răsare fără excepție în fiecare dimineață.

Ne-am întors la autobuz. Era ora 6 seara. Satul plutitor se retrăgea la somn, se mai vedea puțin din cerul roșu printre casele înalte.

Din când în când o lanternă se aprindea, copiii ne priveau de sus, de la terasa caselor lor. Pe o bucată mică de pământ se vedea cum arde un foc.

Un ghemotoc de lână era lăsat la uscat. O femeie își spăla o haină aplecată în apă de pe veranda casei ei.

Am ajuns la mal, am trecut prin două bărci și un mic pod ca să ajungem pe uscat. Un acoperiș din lemn, un grătar încă mai arzând ușor, câteva bucăți de lemn suspendate pe care dormea un copil învelit într-o pătură și o mamă pe un scaun așteptându-și ultimii clienți cu câteva riduri de supărare pe față. Asta a fost prima imagine când am ajuns la mal. E și asta o viață, un altfel de viață, îmi zice Cristi.  Da, așa e. E viața lor, așa cum sunt ei obișnuiți, așa cum s-au născut, e realitatea lor de zi cu zi.





Am plecat spre Siem Reap pe înserate, nu se mai vedea nimic din ce văzusem pe zi, nici măcar o lumină, doar farurile autobuzului luminau praful care se ridica de sub roțile lui.
A fost o zi în care două lumi diferite au intrat în contact, nouă ne e greu să ne dăm seama cum pot ei, iar lor le e greu să înțeleagă lumea noastră complexă.
După ce s-a așternut seara am rămas fiecare cu realitatea lui, chiar dacă timp de câteva ore ne-am putut privi unii pe alții.
Pentru a primi articole despre călătoria noastră te poți înscrie aici.
Dacă nu ai descărcat încă e-book-ul nostru gratuit, Călătorește în siguranță, te invităm să accesezi butonul de mai jos și să urmezi pașii.
Călătorește în siguranță
Descarcă e-book
Ne poți urmări și pe Facebook și Instagram.
Vrei să beneficiezi de reduceri la servicii pentru călătorie? Accesează aici pagina noastră de resurse și bucură-te de oferte la cazare, transport aerian și terestru.
Călătorii frumoase,
Ancuța

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Traian spune:

    Foarte interesant articolul.
    Urmeaza sa ajung si eu in Siem Reap si ma tenteaza o excursie pana la Kampong Phluk. Tururile care le-am gasit eu au fost mai scumpe. Din ce am gasit se pare ca se pleaca dimineata pana la amiaza si mai este un tur de dupa masa – preturile fiind in jur de 40-50 de dolari de persona.
    Am vazut si niste videouri cu turisti care au mers pe cont propriu si vorbeau despre 15 dolari pentru tuk tuk pana acolo plus vreo 25 de dolari barca si 10 dolari plimbarea prin padure.
    Din cate inteleg din articol voi ati gasit cu 18 dolari de persoana. Ce sfaturi imi puteti da in acest sens?
    Mersi.

    1. Ancuta spune:

      Bună Traian,
      Da, noi atât am plătit + 5 $ pentru plimbarea prin pădure. Se pleacă de dimineață și durează până la amiază, mâncarea nu e inclusă în preț. Poți să cumperi de la o tavernă plutitoare, dar noi am preferat să rămânem la bananele pe care le cumpăraserăm. Pentru mâncare nu cred că folosesc apă îmbuteliată, o să îți dai seama de condiții și acolo, așa că cel mai bine este să ai cu tine prânzul sau să îți cumperi ceva fructe.
      Cam peste tot e 25 $ sau mai mult, noi am aflat de 18 de la o prietenă din Germania care și ea a fost acolo. Ne-a trimis o poză cu pliantul. Cei de la hotel ne-au făcut rezervarea și a trebuit să le spunem doar că vrem cu agenția care încasează 18 $ de persoană. Au știut despre cine e vorba. Eu iti scriu aici datele lor, iar daca vrei poza cu pliantul, scrie-ne pe applesandgasoline@gmail.com și îți dau reply cu ea atasata. Datele: Sivutha Road, Mundul II, Siem Reap; nr. tel: 063 212 121, 078 555 518, 098 555 518; email: booking@siemreapshuttle.com. In Siem Reap ai o multime de lucruri de făcut, am scris pe blog depre tot ce am vizitat noi, poate te mai inspiră ceva. Vacanță frumoasă. Dacă ai vreme să ne scrii, așteptăm impresiile tale. 🙂

      1. Traian spune:

        Mersi mult Ancuța.
        Am intrat pe pagina lor si voi face rezervare de acolo.
        Prima data am intrat pe articolul asta, dar dupa ce am lasat comentariul am citit si celelalte articole despre Cambodgia. Mai citisem una alta prin ghiduri si pe internet dar de ex. despre ArtBox nu auzisem pana acum. Foarte reusite pozele de acolo. 🙂
        Va felicit pentru blog si pentru calitatea articolelor.
        Mult noroc in calatoriile voastre si in tot ceea ce faceti!

  2. Ancuta spune:

    Hello Traian,

    Mă bucur că te-am putut ajuta. Mulțumim tare mult pentru feedback și apreciere! Mai avem câteva articole de scris despre Cambodgia în perioada următoare, poți să mai arunci un ochi, poate reușim să le finalizăm în curând. 🙂
    Călătorie frumoasă,
    Ancuța

  3. Traian spune:

    Hello,
    Am fost la Tonle Sap și totul a decurs foarte bine. Vă mulțumesc încă o dată pentru detaliile de contact ale agenției. Am făcut rezervare pe pagina lor chiar pentru ziua în care aterizam la Siem Reap. Dimineața aterizam, iar după masă ne-am înscris la turul pe seară.
    Prin emailuri mi-au tot cerut numărul camerei, dar le-am zis că nu-l știu. că am să-l aflu mai târziu.
    Nu rezervasem mașină (microbuz – că eram 5 persoane) pentru celelalte zile, deoarece mi-am zis că văd în turul ăsta dacă-s ok, apoi rezerv la fața locului.
    Până la urmă am rezervat prin hotelul la care am stat, deoarece ne-au luat free of charge de la aeroport. Pe pagina agenției era 30 dolari pe zi masina (tur privat), prin hotel am plătit 35 de dolari. Probabil și-a pus și el comision 5 dolari. Nu m-a deranjat foarte tare, deoarece a fost ok în alte prinvințe. 🙂
    Spusese că soferul și mașina sunt ale lui, dar e foarte posibil să fi fost ale aceleași agenții, deoarece într-o zi am vrut să mergem la Muzeul Nationa Angkor, iar șoferul ne-a dus tocmai la agenția asta să ne cumpăram bilete. 🙂
    La lac apa e mult scăzută acuma, deoarece e anotimpul secetos (am fost pe 6 Martie). Se poate ajunge cu mașina chiar până în sat. Plimbarea cu bărcuțele prin pădure, nu se face, deoarece copacii sunt cu totul afară din apă.
    Paralel cu drumul, e un râu care e mult scăzut în această perioadă. Bărcile înaintează pe acel râu cât de mult pot în aval. Când am fost noi era un excavator care încerca să adâncească acel canal.
    Am luat barca de acolo și am pornit spre lac. La sat am coborât și ne-am plimbat puțin prin sat, pe la baza caselor ridicate pe piloni.
    Apoi din nou barcă și am mers pe lac, la unul din restaurantele plutitoare. O bere Ankor mare – 4 dolari. Preț destul de ok, cam așa merge prețul pe la restaurante.
    Cine a vrut să mănânce a mâncat. 🙂
    Am văzut mai apoi bucătăria și toaletele. Toaletele sunt niște găuri in barjele astea, cu iesire direct la lac, iar pentru spălare, este câte un butoi mare cu apă, lângă – cu apă tot din lac.
    Bucătăriile sunt imediat lângă, iar vasele se spală direct în lac 🙂
    Foarte interesant.
    Pe la apus de soare, toate bărcile au mers puțin pe lac …și apoi gata. Toată lumea pe la casele lor.
    Pe scurt cam asta a fost experiența noastră. A fost foarte interesant.
    Mă bucur că am dat peste siteul vostru, altfel plăteam mai mult, degeaba, pentru aceeași treabă. 🙂
    I owe you one. 🙂

    1. Ancuta spune:

      Wow! Ce experiență diferită. Mi-e greu să-mi imaginez locul acela fără apă. Mulțumim mult de tot că ai revenit și ne-ai scris despre experiență în detaliu. E important ca cititorii noștri să aibă mai multe impresii, mai ales că ai fost și în alt sezon.
      Ne bucurăm că ți-am fost de ajutor. Cu mare drag, oricând mai ai nevoie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.