Și-am plecat…

Și-am plecat…

Miercuri am plecat din Timișoara spre Maroc, cu planul de a vizita mai multe țări din Europa până acolo.

Cam atât de mare era bagajul.
Cam atât de mare era bagajul.

Cu o zi înainte am avut surprize cu bagajul, în sensul că evident era mai mare decât puteam duce pe motor. Am împachetat și despachetat de 3 ori.

În ziua plecării, m-am trezit speriată, nu entuziasmată, așa cum mă așteptam.

Speriată de ceea ce urma, de gândul că nu o să mai avem o casă stabilă, că poate o să pățim ceva, cu teamă de motor, de multe. Cumva fricile mele plus cele proiectate de cei din jur, care ne avertizau aproape cu certitudine că o să pățim ceva, s-au coalizat și au rezultat în starea mea de atunci. Cu toate astea am plecat și a fost o zi de training pentru călătoria noastră, eu așa am simțit-o.

Am plecat pe cer senin, dar după o oră a început să plouă torențial, a bătut vântul atât de tare că a doua zi mă dureau mușchii gâtului de la cât de tare mi-a plimbat capul cu casca pe el. Ultima oră de condus a ieșit soarele care ne-a încântat cu un apus cu cer roșu.

Siofok, Ungaria
Siofok, Ungaria

Am ajuns la prima destinație, Siofok, Ungaria în jurul orei 21.30. Clar, nu avea rost să căutăm un camping pentru că era deja târziu și încă nu eram siguri că nu o sa mai plouă cu găleata, așa că ne-am gândit să ne orientăm spre un motel/pensiune. Surpriza a fost alta, stațiunea era goală, goală, goală. N-am văzut așa străzi pustii cu case mari și faine de când mă știu.

Până la urmă, după lungi căutări am găsit un hotel, la un preț bunicel. Am intrat pe booking și la același hotel aveau o cameră cu 40% discount. Ce să îți dorești mai mult? L-am rezervat de la poartă și am intrat să ne luăm camera.

A doua zi am plecat spre Maribor, Slovenia, numai că la un moment dat am văzut că au închis autostrada. Aveam două variante: să ne întoarcem și să ieșim de pe autostradă, să ocolim ceva sau să facem dreapta spre vama din Croația, care era la 5 minute de locul unde ne aflam. Nici nu ne-am dat jos de pe motor să discutăm ce facem. Am vorbit 30 de secunde prin cască și am decis că mergem în Croația și ne oprim în Zagreb.

În vamă, la ieșirea spre Ungaria.
În vamă, la ieșirea spre Ungaria.

 Am renunțat la autostrăzi și am luat-o pe drumul național, o decizie foarte bună, de altfel.

Satele din Croația sunt superbe, casele sunt mari, majoritatea dispuse pe două nivele, curțile sunt verzi, cu iarbă, nu gazon, grădinile sunt îngrijite, în curți au flori, leagăne, foișoare, locuri de joacă, animale de companie, terase din lemn, chiar e încântător pentru ochi. Drumul e asfaltat și foarte ok. Am ajuns în Zagreb și am simțit că orele de condus până acolo nu ne-au obosit cât ne-a obosit traficul din oraș. Un oraș măricel, capitală ca toate cele. Sunt convinsă că erau lucruri de văzut acolo, dar pur și simplu nu mai aveam răbdare să stăm în așa oraș. Traficul din Timișoara ne-a impactat destul, nu ne mai doream ceva similar. Ne-am uitat pe hartă și ne-am dat seama că putem merge spre Ljubljana sau spre Plitvice ca și puncte care ne interesau. Dacă mergeam spre Ljubljana eram pe ruta stabilită inițial, dar am fi trecut din capitală în capitală și nu ne doream asta, iar dacă mergeam spre Plitvice, ne abăteam de la drum, dar vedeam Parcul Național despre care auzisem că e superb. Am căutat un camping și am ales varianta a doua, chiar dacă ne schimbam puțin ruta.

În camping în Croația.
În camping în Croația.

 Ieri am ajuns la Camping Turist, lângă Plitvice, unde o să stăm până mâine.

E foarte fain campingul, ca și tarif plătim 10 Euro de persoană pe noapte, cu totul (taxă de turist, tarif pe persoană, tarif pe cort, parcare motor), e imens, au și variantă de cazare, e plin de rulote, majoritatea persoanelor sunt trecute de 60 de ani, dar sunt și familii cu copii mici. Am mai văzut două corturi, în rest, numai rulote.

Să vă spun ce îmi place aici:

  • E plin de verde, verde, verde oriunde te uiți.
  • Au băi mari și sunt foarte curate.
  • Au mașină de spălat și de uscat, inclusiv fier de călcat.
  • Bineînțeles, au dușuri și vestiare.
  • Au chiuvete unde se spală doar vasele.
  • E foarte curat, nu vezi servețele prin păduricea de lângă, oamenii merg la baie.
  • Ne salutăm între noi, în engleză sau fiecare pe limba lui. Măcar un dat din cap și un zâmbet.
  • E păzit, cu barieră la intrare, deci motorul și bagajele sunt în siguranță.
  • Lângă camping avem un restaurant, un magazin, o cafenea și vis-a-vis o benzinărie.
  • Nu se ascultă muzică, nu se aud manele, nu se face focul, nu miroase a mici și nu e fum nicăieri. Au un grill care se poate folosi.
  • E situat la 10 km de Parcul Național.
  • Seara e liniște, se aud doar păsările.

Aș putea sta aici mult și bine.

Cum e în a treia zi de călătorie?

În primul rând, o zi pare o săptămână, se întâmplă multe, vedem multe, luăm multe decizii, ne gândim la multe lucruri, apar situații neprezute, au apărut întrebări pe care înainte nu le aveam, unde mâncăm și unde dormim, de exemplu.

Ne bucurăm de lucruri simple (eu mă bucur că au la camping uscător de păr și că m-am putut spăla pe păr, informație neutră pentru Cristi) 🙂 :), a apărut entuziasmul, ne dăm seama că bagajul nostru încă mai poate fi îmbunătățit și optimizat, ne simțim puțin obosiți, am realizat că gata, a început călătoria noastră, ne bucurăm să vedem oameni de vârste diferite și culturi diferite în jurul nostru, care par liniștiți și împăcați cu ei și nu ne gândim la ziua de mâine că habar nu avem pe unde mai ajungem, așa că trăim prezentul din această cafenea de lângă camping.

Călătorii frumoase,

Ancuța



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.