Interviu cu JP, un călător care inspiră

Svaneti, Nordul Georgiei (2600m), 2012

L-am cunoscut pe JP (Jean-Philippe) în Colmar, Alsacia, într-o casă foarte drăguță și primitoare pe care o împarte cu câțiva dintre prietenii lui. Nu e casa lor, au închiriat-o și au decorat-o după propriul gust. De la intrare îți poți da seama că e un loc ce te invită la o stare de liniște și calm.

Am deschis poarta, iar JP ne-a întâmpinat în picioarele goale și cu un zâmbet mare și cald, făcându-și loc printre cele patru găini care sunt și ele parte din familia lor. Am stat acolo două nopți și am avut ocazia să îl cunoaștem pe el și pe prietenii lui, să povestim despre călătorii, locuri și oameni.

Zilele trecute i-am luat un interviu lui JP care sper să vă inspire la fel cum ne-a inspirat pe noi.

Acasă la Abdullah, în Oman, 2016

Bună JP,

Mulțumim pentru că ai acceptat acest interviu.

Bună Ancuța și Cristian, accept cu plăcere acest interviu și sper ca povestea mea să o inspirație pentru cei care își doresc să trăiască o aventură.



A&C (Ancuța&Cristian): Când ai început să călătorești și care a fost inspirația ta pentru a începe?

JP (Jean-Philippe): Am început să călătoresc în 2005. Am făcut autostopul prin Europa 3 luni. În timpul acelei scurte călătorii, am descoperit modul în care îmi place să călătoresc, și anume încet, fără prea multă planificare și cu un apetit pentru viață care m-a făcut să mă bucur de fiecare moment. A fost ca și cum eram din nou un copil, îmi luam timp să văd lucrurile care mă înconjoară dintr-o altă perspectivă, cu alți ochi.

În timp ce faci autostopul, de multe ori ești nevoit să aștepți ore întregi înainte ca cineva să te ia, iar asta se poate întâmpla de mai multe ori în aceeași zi. A aștepta te învață cum să fii răbdător, cum să contempli lucrurile uimitoare din jurul tău. Niciodată înainte nu am realizat cât de fascinant poate fi ca să stai pur și simplu și să privești furnicile sau să fii atent la vântul care trece prin copaci.

În timp ce așteptam a devenit evident pentru mine că lumea în care trăim e bolnavă de viteză. Toată lumea e pe fugă, dintr-o mie de motive, dar a fi pe fugă ne face să devenim orbi. Stând lângă șosea priveam toți oamenii care conduceau, care uneori păreau supărați sau conduceau periculos de repede și mă gândeam “Cum de suntem înconjurați de atât de multă frumusețe și noi nici măcar nu o vedem?”

Asta a fost probabil cea mai importantă lecție din acea călătorie: A încetini este una dintre căile spre fericire.

Copil pe bivol în Nordul Vietnamului, 2016

După ce m-am întors din această călătorie de 3 luni în Europa, am plănuit să lucrez pentru doi ani și apoi să încep o aventură în jurul lumii. Nu am știut cum sau unde, de fapt nici nu conta. Mi-am promis mie ca niciodată să nu uit ce am înțeles din acea călătorie, acolo, în adâncul inimii mele. Cu toții avem o voce interioară care știe ce e bine pentru noi, trebuie doar să o ascultăm și să avem încredere în ea.



În cele din urmă am lucrat 5 ani, dar nu am uitat promisiunea pe care mi-o făcusem. De-a lungul acestor ani am citit multe cărți scrise de oameni care călătoresc, care au fost o sursă de inspirație pentru mine. Am avut o agendă mică unde mi-am notat frazele care îmi plăceau până în ziua în care a devenit evident pentru mine că o să călătoresc pe bicicletă. Într-un fel, știam că ar trebui să o fac.

A&C: Care a fost modalitatea de transport preferată pentru tine și de ce?

C: Bicicleta a devenit repede modalitatea mea preferată de a călători.

În 2011 când am început prima mea călătorie mai lungă, am vrut să călătoresc în liniște și încet, să simt micile schimbări de teritorii și de culturi (arhitectură, mâncare, trăsăturile și comportamentul oamenilor) așa că am știut că nu vreau un mijloc de transport motorizat. Visam să mă trezesc în natură înconjurat de munți maiestuoși. În interiorul meu eram ca un copil, dornic să fiu afară, să explorez lumea, să stau în natură și să interacționez cu oamenii… când te gândești că trăiești doar o dată, de ce ne petrecem majoritatea zilelor făcând aceleași lucruri și majoritatea nopților stând într-o cameră, între ziduri, podea și tavan în timp ce afară stelele strălucesc! Credem că avem o casă pentru că o cumpărăm, dar oare nu ne creăm propria închisoare stând înăuntru? Natura este liberă și ea reprezintă rădăcinile noastre, casa noastră…

Foc de seară în timp ce campam pe Insula Qeshm, Iran, 2016

Am vrut să îmi urmez propria cale, nu să mă bazez doar pe buna voință a altora pentru a avansa… Călătorind cu bicicleta puteam să fac singur asta.

Dorința de a călători era ca o intuiție. Am simțit că ar putea fi o călătorie lungă și o bicicletă este și un mod bun de a căra multe bagaje. De exemplu, am putut să îmi iau iau haine pentru toate anotimpurile, tigăi și condimente, o cameră de fotografiat destul de grea și mi-a mai rămas și spațiu pentru câteva cărți.

Totuși, când am plecat, nu am știut cât de multă magie poate crea bicicleta atunci când ajungi în locuri îndepărtate, într-un sătuc îndepărtat înconjurat de localnici care te privesc ca și pe “străinul care călătorește pe bicicletă”. Mulți oameni sunt curioși, îți zâmbesc și vorbesc cu tine, te invită la un ceas, la masă sau să petreci noaptea la ei. De cele mai multe ori, o bicicletă este pașaportul spre prietenia localnicilor.

Astăzi, îmi doresc să experimentez și alte moduri de a călători. Mi-ar încânta să încerc mersul pe distanțe lungi. Probabil este mai greu decât mersul pe bicicletă, dar sunt sigur că și în asta se ascunde o comoară. De obicei, cea mai ușoară cale nu este cea mai bună.

A&C: Câți ani ai călătorit și ce țări ai vizitat?

JP: Prima dată am călătorit timp 2 ani și jumătate, cu câteva pauze mai scurte sau mai lungi. Nu sunt genul “mergi pe bicicletă în fiecare zi”… În total am vizitat 28 de țări, pentru că în Europa sunt multe țări mici. 😉

Mai târziu am făcut o a doua călătorie cu Justine (partenera mea de viață), de asemenea pe bicicletă și am mers împreună în 18 țări în 16 luni.

A&C: Ce îți place cel mai mult despre călătorit?

JP: În timp ce călătoresc, îmi place să fiu în conexiune cu natura. Să urmez ciclurile naturii, să mă trezesc devreme, să privesc răsăritul și să adorm natural seara. Mersul pe bicicletă este ca o meditație, să te miști ușor îți permite să îți eliberezi minte și astfel să fii conștient, centrat pe prezent. Apoi fiecare moment devine uimitor pentru că ești mai conștient, ochii tăi pot vedea frumusețea din jur, pentru că mintea ta este eliberată de gânduri nefolositoare, de fuga nefolositoare.

Găsești bucurie în lucrurile simple, în a privi un fluture lângă drum, în a simți vântul pe obraz, în mirosul pădurii după ploaie.

Campare între Valea Wakhan și platoul Pamie Plateau în Tadjikistan (4000m), 2013

În societățile noastre vestice, tindem să ne gândim că fericirea este rezultatul condițiilor noastre materiale, dar ce am experimentat eu este exact contrariul. Nu atunci când ai totul vei fi fericit, ci vei fi fericit atunci când vei găsi armonie. Vine din interior și din a trăi momentul.


A&C: Care a fost bugetul tău de zi cu zi în timp ce călătoreai?

JP: Ceea ce face o călătorie să fie ieftină este dormitul în natură și gătitul propriei mese.

În ultima călătorie, în timp ce eram cu Justine, am decis să nu cheltuim mai mult de 8$ de persoană pe zi.

E destul de ușor de făcut asta chiar și atunci când mergi din când în când la restaurante și cafenele. Uneori cheltuiam mai puțin, alteori mai mult.

De fapt, atunci când ești pe drum, ai nevoie de bani pentru:

  • mâncare/cafea
  • Să cumperi cadouri pentru oamenii care te găzduiesc sau care te ajută
  • Vize
  • Mici alte cheltuieli (taxe de intrare, haine de înlocuit, …)
  • O defecțiune neașteptată (piese pentru bicicletă, cameră, …) sau dacă te îmbolnăvești (doctor, să închiriezi o cameră unde să te odihnești, …)

În orice caz, chiar dacă nu cheltui mult atunci când călătorești, e bine să ai o rezervă.

Femeie de etnie Red Dzao, în Nordul Vietnamului, 2016

A&C: Ai fost într-un loc care s-a dovedit a fi cu totul diferit față de cum te-ai așteptat? Dacă da, în ce fel?

JP: Peste tot… A călători înseamnă a înțelege că ceea ce ți-ai imaginat este greșit.

Astăzi nu-mi mai imaginez multe, deschid ochii, trăiesc și las lucrurile să se întâmple.



A&C: Care e sfatul tău pentru oamenii care își doresc să călătorească?

JP: Ca un sfat general, nu plănui prea mult, pentru că planificarea setează ziduri în rețeaua de posibilități.

Citește, învață, informează-te. E important să știi, de exemplu, care vamă e deschisă sau care sunt obiceiurile în acea parte a lumii, dar nu trebuie să plănuiești că o să fii într-un anumit loc într-o anumită zi. Dacă vrei să trăiești momentul, ar trebui să-ți eliberezi mintea de dorința de control și doar să fii. Cu cât controlezi mai puțin, cu atât deschizi mai mult rețeaua de posibilități din jurul tău.

A&C: Ce te-a învățat călătoritul?

JP: Viață și iubire.

Deși mai am multe lucruri de învățat, călătoritul mi-a deschis mintea. M-a ajutat să înțeleg că toți suntem interconectați. Nu are niciun sens să căutăm fericire în jurul nostru, pentru că nu e în afară, ci în interior, în inimile noastre.

Călătoritul m-a ajutat să-mi găsesc pacea interioară, să privesc lumea cu compasiune și dragoste. Nu are niciun sens să încerci să schimbi lumea, putem să ne schimbăm doar pe noi și făcând asta deja schimbăm lumea. Cel mai frumos lucru pe pământ e iubirea. Știm cum să ne iubim pe noi înșine? Cum să îi iubim pe ceilalți? Cum să iubim lumea?

A&C: Ce experiență de călătorie ai vrea să împărtășești cu noi?

JP: Teama de a eșua este întotdeauna un motiv greșit pentru a nu face ceva.

Mulțumesc pentru răspunsuri.

Pentru noi ești o adevărată inspirație.

Călătorii frumoase și să ne revedem cu bine.

Ancuța&Cristian




Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *