Am petrecut ultimele zile în junglă, departe de civilație, de electricitate, de telefoane, de zgomote, de claxoane, de confort, însă au fost trei zile de neuitat.

Mi-e greu să-mi găsesc cuvintele pentru a descrie ce am trăit acolo, orice cuvânt mi se pare comun, prea simplu și prea banal, parcă mai pot fi folosite și în alte contexte, iar ce am simțit și ce am trăit noi a fost atât de frumos și de special.

Am plecat din Chiang Mai într-o dimineață, alături de încă 6 persoane și doi ghizi. Grupul s-a dovedit a fi peste așteptările noastre. Știți voi, pune la un loc niște străini și așteaptă-te ca unul să fie mai mereu obosit, altul să nu vrea să facă nu știu ce, un altul să stea treaz până târziu și să-i deranjeze pe ceilalți sau pur și simplu să se creeze bisericuțe și fiecare să fie cu treaba lui. Ei bine, de data aceasta toate cele de mai sus au fost doar niște stereotipuri și nimic altceva, nu s-au aplicat sub nicio formă grupului nostru. Oameni diverși și cu povești de viață interesante, care m-au făcut să mă simt norocoasă pentru că i-am cunoscut.

În prima zi, am făcut cam trei ore de drumeție, timp în care am învățat cum să ne facem pălării din frunze, am gustat ceva plante și fructe ciudate din junglă, am admirat copacii înalți, bananierii, bambusul, am ascultat cântecul păsărilor și le-am acompaniat cu cântecele noastre.

Am ajuns după-amiază în primul sat, numit Karen. La intrarea în sat ne-au întâmpinat câmpurile de orez. Satul pierdut printre ele, verdele crud și jungla pe fundal m-au făcut să cred că sunt într-o pictură sau că văd o fotografie ireală.

Am coborât în sat, unde ghidul ne-a făcut un tur și ne-a povestit despre viața celor de acolo.

Satul este acolo de mai bine de 100 de ani, iar în urmă cu aproximativ 30 de ani a început să primească primii vizitatori. Sunt 50 de familii care își au căminul acolo, aproximativ 350 de persoane. Coboară în oraș pe scutere, pe un drum prin junglă care este foarte greu accesibil, mai ales când plouă. Sunt oameni în sat care nu au plecat niciodată din el, deși mai sunt încă 5 sate vecine în împrejurimi. Fiecare vorbește altă limbă și are alte tradiții.

Oamenii trăiesc din lucratul pământului, unii bărbați merg să vâneze în junglă, fiecare casă are găini, porci, bivoli albi și negri, iar unii cresc și vaci. În junglă trăiesc tigri, dar mai în inima ei, nu acolo unde e satul. În rest, sătenii vânează porci sălbatici, găini și uneori și șobolani. Ghidul ne spune că sunt buni, pentru că sunt curați, nu sunt ca cei din oraș. Mâncarea se face la foc de lemne, iar seara vedem oameni care se spală în pârâu.

Ghidul ne arată cum se bate orezul și cum se fac saronguri manual. Încercăm să fim discreți și nu prea intruzivi, deși tendința este să le faci multe poze, să vorbești cu ei, să te minunezi de stilul de viață.

Eu sincer i-am invidiat în unele momente, deși știu că nu le e ușor, am simțit stând acolo că nu e ușor, dar e atât de simplu și de frumos, încât nu e greu să vrei să îți dorești să stai acolo pentru perioade mai lungi de timp.

Am ajuns la cabana unde urma să dormim, pe jos, pe saltele, cu plase de țânțari în jurul lor.

Am făcut un duș cu apă rece, într-o căbănuță acoperită, am privit cum se face mâncarea la foc, am stat pe podea de bambus și am ajutat să o pregătească, am mâncat afară pe terasă, iar când s-a întunecat am făcut un foc din lemne și ne-am strâns în jurul lui. La 20.30 eram toți în căsuță, afumați și pregătiți de somn. Era atât de întuneric în jur, încât nu ne puteam da seama de spațiul în care suntem. Doar vag se vedea ceva de la lumina stelelor. Am tras peste noi o pătură care mirosea a umezeală și a multe altele, dar care ne-a ținut de cald.

M-am trezit la 5.30, iar la 6.30 când a început să răsară soarele am ieșit să mă plimb prin sat.

Era încă liniște, bărbații hrăneau animalele, iar femeile pregăteau mâncare, mirosea a fum, ceața se ridica pe deasupra junglei, cocoșii începeau să cânte, aerul era curat și umed, iar pe alocuri se amesteca cu miros de animale.

Cam așa arăta prima noastră zi în junglă, parcă desprinsă dintr-o poveste din alte timpuri.

Partea a doua a acestei aventuri o puteți citi aici.
Pentru a primi articole despre călătoria noastră te poți înscrie aici.

Dacă nu ai descărcat încă e-book-ul nostru gratuit, Călătorește în siguranță, te invităm să accesezi butonul de mai jos și să urmezi pașii.

Descarcă e-book

Ne poți urmări și pe Facebook și Instagram.

Vrei să beneficiezi de reduceri la servicii pentru călătorie? Accesează aici pagina noastră de resurse și bucură-te de oferte la cazare, transport aerian și terestru.

Călătorii frumoase,

Ancuța