Am ajuns în Bali după un și jumătate cu emoții, pentru că ne temeam că a fost doar un vis frumos de concediu, doar o iluzie. Ne-am gândit că energia grupului și entuziasmul de atunci au fost cele care ne-au dat acea senzație plăcută și mai puțin locul în sine.

Cât ne bucurăm să ne dăm seama că energia locului își are același farmec și că nu au fost doar senzațiile de atunci cele care au făcut din Bali un loc special pentru noi.

Am plecat spre Bali din mai și am ajuns acum. Călătoria a fost minunată, dar destinația începe să așeze piesele de puzzle, se conturează răspunsuri la întrebări care de ceva timp sunt în mintea noastră.

Am venit aici să trăim, să ne așezăm gândurile, noile priorițăți și să trăim.

Aici am decis acum un an și jumătate că viața e mai mult decât 2 zile de recuperare pe săptămână, că nu vrem să așteptăm pensia ca să vedem lumea sau pentru a avea trăi zilele așa cum vrem noi. O parte dintre voi m-au întrebat: Și care e soluția, să ne dăm demisia și să plecăm toți în lume? Nu am soluția pentru nimeni, nici măcar pentru mine în unele situații, fiecare alege pentru el.

Mă pregătesc acum pentru examen în psihoterapie și cu cât mă afund mai mult în cărți de specialitate cu atât îmi vine să îmi țin gura închisă legat de rețete și soluții pentru ceilalți. Știu că un stil de viață altfel poate crea tot felul de reacții, chiar de la oameni apropiați, dar asta am ales noi și nu e nimic de invidiat, aș vrea să cred că e de inspirat. Avem și noi zile grele, stresante, obositoare, căutări și întrebări. 

Acum un an și jumătate eram aici pentru 10 zile în care ne-am împărțit între obiective turistice și relaxare la plajă. Ne gândeam atunci de ce permitem unui sistem să ne îngrădească zilele libere, de ce permitem cuiva să ne limiteze, de ce nu putem să facem asta mai multe zile pe an? Nu știu, parcă ne-au lovit niște revelații atunci.

Am găsit varianta de a ieși din viața care nu ni se mai potrivea, acum găsim variante pentru a ne susține noul stil de viață.

Aveam impresia atunci că suntem înconjurați de prea multe lucruri, obiecte, banalități, rutine și relații de complezență. Ne doream altceva pentru noi, eram flămânzi să facem altceva, atât de flămânzi că nici nu ne mai amintim care dintre noi a fost cu întrebarea: Ne dăm demisiile și venim aici să trăim?

Știm doar că eram pe stradă în Nusa Dua, ne plimbam, ne uitam și în jur și a răsărit întrebarea.

Cel mai trist moment și cel mai mare regret pe care l-am trăit într-un aeroport a fost în cel de aici, la plecare. Am promis că ne întoarcem, mai mult pentru că ne doream să ne convingem pe noi că vom face asta. Întoarcerea nu însemna că revenim acolo în concediu, ci însemna că revenim acolo eliberați de ce nu ne mai doream.

Părea totul o așa mare nebunie la acel moment, că nu eram siguri că o vom face, fiecare dintre noi credea că celălalt nu o să aibă curajul să plece de la jobul lui, că ne vom răzgândi pe drum și ne-am dat spațiu să facem asta dacă așa am fi ales. Ne-am întrebat de multe ori unul pe celălalt, chiar ești pregătit/ă să renunți la asta, chiar vrei să vinzi chestia asta, ești sigur/ă că nu mai vrei să păstrăm x chestie, suntem conștienți că ne vom întoarce la nimic într-o zi?

Aveam atâtea la care ne doream să renunțăm, atâtea lucruri, pe de altă parte era reacția familiei, erau emoțiile noastre, durerea renunțării, teama de a lăsa confortul în urmă. Nu-mi vine să cred că am revenit aici așa, în varianta în care suntem acum.

Știu că sunt mulți oameni care ne spun să și-ar dori asta. Eu vă spun că se poate și vă mai spun că limitarea nu e legată de bani (motivul invocat de cele mai multe ori), ci de altceva, de mesajele din mintea noastră. E vorba de ce ești dispus să faci pentru asta, e vorba de confortul la care renunți. Noi am renunțat la confortul unei case, al unei mașini, al unui statut social și financiar pentru asta, care pentru unii e un vis, iar pentru alții o pierdere de timp.

Pentru noi asta înseamnă să trăim acum. Mâine nu știm ce va fi și în ce direcție vom merge, dar acum suntem aici, cu atâtea piese de așezat, emoții și conștientizări.

Deciziile pe care le luăm sunt cele care ne construiesc viața, nicidecum lăsarea în voia valului.

Pentru a primi articole despre călătoria noastră te poți înscrie aici.
Dacă nu ai descărcat încă e-book-ul nostru gratuit, Călătorește în siguranță, te invităm să accesezi butonul de mai jos și să urmezi pașii.

Descarcă e-book
Ne poți urmări și pe Facebook și Instagram.
Vrei să beneficiezi de reduceri la servicii pentru călătorie? Accesează aici pagina noastră de resurse și bucură-te de oferte la cazare, transport aerian și terestru.

Călătorii frumoase,
Ancuța