O zi prin muzeele din Belgrad, Serbia

on

Unul dintre motivele pentru care ne place mult Timișoara este distanța mică pe care o are față de câteva puncte și orașe de interes pentru noi. Unul dintre ele este Belgrad, unde am fost săptămâna trecută.

Este a doua oară când ajungem în capitala Serbiei în ultimii 2 ani și acum am combinat utilul cu plăcutul. Cristi a venit pentru o conferință, eu am petrecut puțin timp cu mine și am reușit să mai și citesc câte ceva pentru un examen pe care l-am susținut în weekend.

Data trecută am vizitat câte ceva, să zicem cele mai cunoscute puncte turistice, așa că acum eu am avut chef să vizitez muzee, deși afară vremea era foarte faină. Nu te pui cu stările de spirit ale omului. Am închiriat o bicicletă, m-am plimbat cam o oră cu ea pe malul Dunării, m-am oprit la o cafea unde am discutat cu doi musulmani despre religii, culturi și adaptarea lor într-o nouă țară, apoi am început să vizitez.

Primul a fost Muzeul Etnografic, mic, dar cochet. Întotdeauna mă bucur să văd cum au trăit oamenii înainte, cum s-au îmbrăcat în funcție de anotimpuri, de statut social, de regiunile în care au locuit, cum își îmbrăcau copiii și cum își împodobeau casele. Vizita a fost scurtă, locul nu e prea mare, dar am plecat de acolo cu gândul că suntem tare asemănători noi ca oameni, de la tradiții și până la porturi. Am observat asta și cu alte ocazii, în alte culturi, diferite de cea europeană.

Am continuat cu Muzeul de Artă Aplicată. Din păcate, nu m-a impresionat. La capitolul arhitectură sunt câteva schițe și planuri de clădiri agățate de un perete, iar la etaj veți găsi o mobilă pe care o mai regăsiți și azi în casele bunicilor noștri. E faină, nimic de zis, dar cumva parcă nu a avut sare și piper muzeul acesta. Am mai fost în muzee asemănătoare, dar arătau cu totul și cu totul altfel. M-aș fi așteptat să văd altceva. Sau poate l-am comparat cu unul pe care l-am văzut în Kuala Lumpur și de-asta și așteptările mele prea mari.

Aș fi vrut ca următoarea oprire să fie Muzeul Național de Istorie, dar nu a fost să fie. Este în renovare pentru următoarele 2 luni.

Am vrut să merg apoi la Muzeul Evreiesc de Istorie, dar paznicul de la poartă mi-a dat de înțeles prin semne că nu mai există, a fost desființat.

Am ajuns la Muzeul de Artă Contemporană unde am aflat câte ceva despre arta Serbiei. Muzeul e fain, merită vizitat, zic eu. Mi-a plăcut, mă așteptam din nou la mai mult, dar nu e rău deloc, nici pe departe. O parte din arta din perioada când Serbia făcea parte din Iugoslavia și până în prezent este expuse acolo. Evident, se făcea mai multă artă pe atunci decât acum, dar iarăși, depinde ce înțelege fiecare prin artă.

Am vrut să văd „cireașa de pa tort”, Muzeul Nicholas Tesla împreună cu Cristi, a doua zi, dar am fost mult prea obosiți pentru asta și am ales să mergem spre casă.

Ca și concluzie, m-aș fi bucurat să vizitez mai multe muzee care să mă ajute să îmi fac o părere mai amplă despre istoria și arta Serbiei. Dar cum Belgrad este la o aruncătură de băț de Timișoara, cu siguranță acest articol va avea o continuare.

Pentru a primi articole despre călătoria noastră te poți înscrie aici.
Dacă nu ai descărcat încă e-book-ul nostru gratuit, Călătorește în siguranță, te invităm să accesezi butonul de mai jos și să urmezi pașii.



Călătorește în siguranță

Descarcă e-book
Ne poți urmări și pe Facebook și Instagram.
Vrei să beneficiezi de reduceri la servicii pentru călătorie? Accesează aici pagina noastră de resurse și bucură-te de oferte la cazare, transport aerian și terestru.

Călătorii frumoase,
Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *