Atunci când călătorești o perioadă mai lungă de timp de multe ori simți nevoia de a face și altceva în afară de vizitarea atracțiilor turistice.

Am văzut multe temple budiste, unele dintre ele impresionante, dar nu am simțit că ne-am îmbogățit cu ceva în urma vizitării lor. Pozele sunt drăguțe, filmările la fel, dar nu am avut ocazia să stăm liniștiți în unul dintre ele și să contemplăm, să medităm sau să simțim că facem ceva pentru suflet.

Până zilele trecute, cel mai frumos moment de care ne amintim cu drag dintr-un templu a fost discuția cu un călugăr budist, unde am avut ocazia să aflăm despre o parte din viața lor.

De când am ajuns în Vientiane am început să căutăm ce am putea face altfel aici. Cu greu am găsit un articol despre un templu unde sâmbăta după-amiază se țin meditații alături de călugări. Ni s-a părut că este exact ce căutam de ceva vreme, să medităm într-un templu, să cunoaștem un astfel de loc pentru ceea ce este de fapt și nu doar pentru niște poze drăguțe cu picturi și arhitectură.

Am închiriat o bicicletă dublă, ceea ce a fost o experiență în sine și am plecat spre templu. De obicei suntem obișnuiți să fie multă lume la temple, dar acesta era atât de modest și de izolat, cu mulți câini în jur și cu puțină forfotă. Părea că este cel pe care îl căutam.

Am fost întâmpinați de un călugăr și am aflat că întreg programul durează 2 ore, o oră conversație în limba engleză, iar cealaltă oră meditația în sine.

Conversația de cunoaștere în limba engleză

Prima oră este pentru discuții între călugări și vizitatori. Ideea este de a genera conversație pentru ca ei să-și exerseze limba engleză. Sunt mulți călugări care vin din alte templule cu acest scop. Se formează grupuri și de acolo discuția decurge de la sine. 

 

Despre ce am vorbit? Despre multe. Am vorbit despre familiile noastre, despre budism, despre cum e viața noastră, despre cum văd ei viața după ce renunță la budism etc. Am aflat că mai devreme de împlinirea vârstei de 20 de ani nu poți fi călugăr, ci doar novice. După ce împlinești 20 de ani poți alege dacă vrei să devii călugăr sau nu. Se schimbă câteva reguli, dar majoritatea sunt aceleași. Mulți călugări au telefoane, majoritatea au Facebook și așa țin legătura cu prietenii lor și cu familia. Merg la școli de stat alături de alți copii sau adolescenți de vârsta lor și încearcă să învețe la templu limba engleză. Zilnic merg să primească mâncare de la oamenii de pe stradă, zilnic meditează. Mulți își văd familia o dată de 2-3 ani, deși sunt doar la 100 de kilometri distanță. Au fost multe aspecte pe care le-am discutat, interesante, umane și normale pentru oameni care se văd prima oară.

 

Mulți își doresc o viață normală, cum o numesc ei, după ce ies din templu, dar le este și mare teamă de ea. De aceea, unii amână momentul până ce îmbătrânesc și ajung să rămână în templu. Temeri normale, de altfel și de înțeles. Nouă ne-a fost greu să ne avântăm în trafic după liniștea de acolo, așa că e de imaginat cât de greu le este lor după ce aparțin de acel loc liniștit.

Erau prezenți și doi dintre cei care renunțaseră la viața din templu, dar încă veneau în vizită, la meditații și la exersat limba engleză.

Am mai spus asta, sunt oameni normali ca și noi, dar care au ales o altă cale de autocunoaștere, un mod umil și liniștit de a-și petrece o perioadă din viață.

 

Meditația

După această oră a urmat meditația, începută printr-un cântec (chanting) de mulțumire la care doar ei au participat.

Apoi a urmat o meditație de 15 minute în poziție șezând. Ni s-a spus să ne găsim o poziție confortabilă, iar dacă pe parcurs, corpul ne dă semnale că e obosit, putem să ne așezăm și altfel. Este important să nu simțim durere și să ne focusăm pe prezent. Mi-a fost greu să mă focusez pe prezent, probabil în primele 5 minute, mintea mea se plimba în continuu. Am deschis ochii, un călugăr părea că e în transă de-a dreptul. Era multă liniște în jur. Doar păsările și câțiva copii de pe stradă se auzeau.

După primele 15 minute, au urmat alte 15 minute de meditație mergând. A fost prima oară când făceam asta și deși la început mi s-a părut că toți eram parcă niște zombi am reușit să meditez și să-mi liniștesc mintea atât de tare că m-am speriat când am călcat pe o frunză uscată. Mi s-a părut că a făcut cel mai mare zgomot pe care l-am auzit.

După aceste 15 minute au urmat alte 15 de meditație șezând, acompaniați de incantațiile altor budiști dintr-o clădire de alături. A fost o experiență liniștitoare pe care o recomandăm dacă ajungeți pe aici. Pentru noi a fost ceea ce căutam de ceva timp.

Informații despre participare

Și noi am aflat de acest program citind un blog, așa că vrem să dăm mai departe informațiile:

• templul este Wat Sok Pa Luang, 4-5 kilometri distanță de centru.
• puteți ajunge acolo cu orice mijloc de transport. Dacă alegeți unul cu motor, încercați să nu veniți cu el chiar lângă locul unde se ține meditația. Este un factor disturbator dacă meditația a început deja.
• discuția începe sâmbăta la ora 15.00, iar meditația de la ora 16.00. Pentru că este un program de oferire-primire, vă recomandăm să participați și la conversația în limba engleză. Am aflat între timp că se ține și duminica în intervalul 08.00-10.00.
• de preferat este să purtați pantaloni lungi și să aveți umerii acoperiți, fără decolteuri, mai ales că veți sta foarte aproape de călugări.
• participarea este gratuită. În plus, la final veți primi o broșură despre cum să pracțicați meditația acasă.

Pentru a primi articole despre călătoria noastră te poți înscrie aici.

Dacă nu ai descărcat încă e-book-ul nostru gratuit, Călătorește în siguranță, te invităm să accesezi butonul de mai jos și să urmezi pașii.

Descarcă e-book

Ne poți urmări și pe Facebook și Instagram.

Vrei să beneficiezi de reduceri la servicii pentru călătorie? Accesează aici pagina noastră de resurse și bucură-te de oferte la cazare, transport aerian și terestru.

Călătorii frumoase,

Ancuța